Știi momentele alea în care ești întrebată diverse lucruri, însă atunci când dai răspunsul e ca și cum ai juca tenis la perete? Răspunsul tău rămâne suspendat între tine și cealaltă persoană deoarece nu prea l-a dorit niciodată cu adevărat. Întreba doar așa... Cu siguranță ai întâlnit des aceste situații. Acele momente în care omul din fața ta vrea poate doar să-și confirme anumite lucruri sau să-și infirme în prezența altei persoane. Te-ai nimerit din întâmplare să fii tu.
Și cum începi să simți brusc un sentiment de neacceptare, de pierdere de vreme și chiar de enervare.
Poate că ție chiar îți place să joci tenis la perete, dar măcar să fii pregătit să faci asta într-un decor corespunzător, nu la cafea.
Avem nevoie ca de aer de a fi văzuți, de a fi auziți, de a fi apreciați, de a fi iubiți și de a fi acceptați. E greu să construiești ceva, orice, atunci când ești obiectivizat, atunci când nu te simți valorizat. La fel și relația inversă. E greu ca cineva să construiască ceva cu tine atunci când nu se simte văzut, acceptat, auzit, apreciat, iubit.
Undeva ne-am pierdut abilitatea de a ne întâlni în curiozitate. Sau am avut-o oare vreodată?
Tu te-ai gândit până acum cum întrebi? Ca să asculți sau ca să-ți confirmi/ infirmi informații?
Fă un exercițiu și fii atentă astăzi câte un pic și mâine un pic mai mult, la intențiile din spatele întrebărilor tale.
Până data viitoare îți urez să-ți asumi curajul unei vieți trăite din plin.