Te anunț din timp că acest articol are menirea să te provoace un pic, iar dacă alegi să faci exercițiul îți garantez că n-o să-ți fie comod. Va fi în schimb revelator.

Unii oameni nu pot face exercițiul recunoștinței din varii motive, câți oameni, atâtea motive. Cea mai ușoară metodă pentru a-ți da voie să experimentezi fericirea este să-ți dorești ceea ce deja ai :)

Dar dacă te încadrezi în categoria celor care întâmpină dificultăți în a manifesta recunoștința, îți propun rețeta inversă. Le-am încercat pe ambele, cel mai mult mă ajută acesta pe care urmează să ți-l descriu:

Simt să repet faptul că menirea acestui exercițiu este să te zguduie un pic.

Petreceți timp imaginându-ți că ai pierdut deja ceea ce ai și ceea ce valorezi. Că te-a părăsit soția/ iubitul/ iubita, că mașina ți-a fost furată, că ți-ai pierdut casa sau că ți-a luat-o banca, că ți-a fost inundată casa și a picat, că ai fost concediat de la muncă și nu mai ai nicio sursă de venit. În timpul în care-ți săruți iubita/ iubitul/ copilul, reflectă în tăcere faptul că ar putea să moară mâine.

Pe măsură ce treci prin zi, oprește-te des și reflectă asupra faptului că nu vei trăi la infinit și că este posibil ca aceasta să fie ultima ta zi...

Gândește-te cum te-ai simți dacă ți-ai pierde posesiunile materiale ( incluzând casa, mașina, hainele, animalul de companie și contul în bancă). Cum te-ai simți dacă ți-ai pierde abilitățile - de a vorbi, de a auzi, de a merge, de a respira, de a înghiți și cum te-ai simți dacă ți-ai pierde libertatea fizică?

Fă o pauză și dă-ți voie să simți cum ar fi dacă ... Cum ar fi?

Oprește-te un pic și chiar imaginează-ți! Încearcă să nu fugi. Știu că frica îți va ridica multe rezistențe, negociază o abordare pas cu pas, astăzi puțin, mai încolo puțin și tot așa

Observi ce minune că ești? Observi că trăiești un vis? Trăiești ceea ce cu ani în urmă însemna o viață perfectă, cum doar în vis își puteau imagina.

Gary Vee este unul dintre cei care practică acest exercițiu de imaginație și care-i atribuie acestuia plăcerea și recunoștința de a exista.  William Irvine denumea practica acesta ca fiind "bucuria stoicilior".

Până data viitoare îți doresc să-ți asumi curajul unei vieți trăite autentic, cu bune și rele. Cu drag, Laura p.s Ți-am spus din timp că nu caut să te menajez, ci caut cu drag și cu iubire să te ajut să simți viața.